Mi se pare un pic incomod procesul de traducere a experientei in cuvinte. E putin greu pentru mine, scrisul nu se situeaza intr-o zona familiara mie, in special in contextul asta, de vizibililitate publica. Insa ma ajuta, pentru ca ma obliga la coerenta si intr-un fel, creeaza un filtru obiectiv in raportul meu cu piesa. Cel mai mult mi-e frica de ineptii, sa nu scriu aberatii; probabil ca modul de functionare din scris e similar cu cel din cadrul performativ; frica sa nu fac aberatii. Asa ca nu pot decat sa ma mentin intr-o zona clara in care sa am repere cat mai juste in raport cu mine; mine, eu, in contextul proiectului.

Iuliana