raspuns la adineauri:
nu prea stiu cum sa ma aplic la deciziile care se iau in cadrul proiectului. Consider ca nimic nu trebuie exclus inainte sa fie incercat (uf, cum suna!); insa de la a incerca pana la a fixa e traseu lung. Am inceput sa repetam trei * in spatiu: Maria, Florin si eu. Iar la un moment dat s-a luat decizia sa incercam duete, Maria-Florin, eu-Florin. Ideea schimbarii nu mi-a apartinut, insa am fost de acord sa incercam. sa incercam. Eu nu ma simt confortabil in noua propunere, si mi-e teama de schimbari de felul acesta, care nu vin din firescul repetitiilor, ci ca decizii exterioare care tin de preferinte personale; si as vrea sa stiu. la ce ma aplic. solo. duet. trio. nu sunt de acord cu schimbarile bruste. pana acum am repetat, “antrenat” intr-un anumit ritm, doi cate doi, in spatii diferite, fiecare spatiu avand informatia lui (covor, draperie, pereti, uneori fereastra). azi am fost intrebata ce spatiu prefer, si daca sunt de acord cu anumite schimbari la nivel de structura si introducerea anumitor elemente (muzica, lumini, obiecte ). Da, sunt de acord sa incercam. Dar lasand propunerea deschisa. ma bucur sa introducem informatie noua, concreta, si simt ca e un moment bun in raport cu stadiul repetitiilor, insa ma tem ca asta sa sufoce lucrurile gasite pana acum. lucruri fragile, infixabile, care imi scapa de cele mai multe ori printre degete. si mie astea imi plac cele mai mult.

Iuliana