Tot timpul exista o continuitate corporala, discontinuitatea e doar un efect al judecatii mentale - acum fac asta, acum stau, acum fac altceva - nu exista decat in capul nostru. Tindem sa grupam situatiile corporale in actiuni carora sa le gasim o denumire. Aceasta intelegere de dinainte a ceea ce fac, aceasta traducere in cuvinte, face experienta sa devina controlata, unilaterala si neinteresanta. In momentul in care nu mai functionam pe baza judecarii in actiuni si comenzi adresate corpului, ci ne raportam printr-o anumita sensibilitate la momentul prezent aceasta discontinuitate creata artificial de propria minte dispare si experimentam doar un continu prezent (ce nu inseamna ca nu putem sa-l simtim legat de trecut). Experienta astfel devine mai reala si mai libera, nu mai e judecata, controlata si determinata la tot pasul de trecut, de propria minte. Corpul nu mai e o reprezentare schematizata a limbajului verbal ci incepe sa functioneze intr-un mult mai amplu si bogat limbaj propriu.

Florin