E important de fiecare data sa incepem prin a accepta ca lucrurile pe care le stim nu ne sunt suficiente, ca nu stim sa rezolvam propunerea. Sa acceptam tot ce apare inauntru ca avand o intelepciune mai mare decat a noastra. In felul asta intram cu o curiozitate si deschidere, suntem pregatiti pentru ceva nou, pentru surprize, pentru ce mai apare, in loc sa sarim repede sa facem ceea ce stim. Nu e necesara o evaluare si o aprobare a deciziilor noastre, nu e necesara o justificare a ceea ce facem in raport cu intentia, tema sau propunerea - sa ne permitem sa facem lucruri despre care nu stim ce e cu ele.

Florin  

Zilele astea am vrut sa schimb practic intentia proiectului, sa dau un alt sens materialului sau sa-l abandonez si sa pornesc in alta directie. Din fericire e imposibil, pentru ca materialul e legat in mod organic de intentia propunerii, nu il asociez eu cu ce am chef, nu pot sa ma prefac ca am lucrat la altceva, in plus piesa nu-mi apartine, e si a celorlalti. E ca si cum as sterge cu buretele lunile de munca si materialul adunat. Constientizarile pe care le-am facut sunt utile daca sunt integrate in piesa, daca o vor influenta din interior, nu sa determine reconfigurari din exterior.

Piesa e materialul care a aparut in timp in urma unei intentii, existand cumva in mod obiectiv, fiind mai puternica si mai misterioasa decat ce inteleg eu din ea, ca autor. Ceva asemanator s-a intamplat anul trecut, cu cateva zile inainte de premiera la heaven, tocmai descoperisem propunerea la care lucrez acum si eram entuziasmat, mi se parea ca vine in urma procesului, deci eram gata sa prezint actuala piesa, bineinteles in faza de atunci, nici macar incipienta. Am avut noroc, ca si acum, ca s-au revoltat interpretii. In final nu pot decat sa ma bucur ca mi-a aparut si atunci ca si acum ideea pentru o noua piesa in mod organic, din procesul de lucru.

Florin  

Sensibilitatea pentru situatiile corporale ramane esentiala punct. Incerc adesea sa reformulez aceasta intentie: sa te lasi afectat de fiecare situatie corporala, sa resimti ce ti se intampla corporal, sa ai o experienta senzitiva cu ce faci, sa ai un gust din ce ti se-ntampla, etc. Cu toate astea simt adesea ca aceste cuvinte se golesc, nu mai apeleaza o experienta, cateodata ma simt prost cand le spun. Incercam de asemenea tot felul de alternative - “fa orice”, “nu trebuie sa faci nimic”, detasare, materialul e atitudinea fata de material, contrariere a logicii, etc. Toate astea sunt foarte bune dar sunt doar efecte, in momentul in care se lucreaza direct cu ele esentialul dispare.

Florin  

Ma intereseaza tot mai mult un fel de comunicare directa a lucrurilor, evitand faza de interpretare, de cautare a sensului. Imi dau seama de asta gandindu-ma la ce s-a intamplat cu piesa 1-1. La inceput exista un fel de mit in spatele ei, vorbeam despre relatia cu propria minte pe baza asocierii cap-minge, vroiam ca piesa sa functioneze la nivel simbolic. La fel in piesele de grup prin modul in care foloseam paralela viata-dans, transpuneam lucruri dintr-o parte in alta traducand, interpretand. Ma inteeseaza anularea distantei dintre cele doua. Se pare ca tind spre o unitate la nivel de comportament, de actiune si miscare. Ma intereseaza cunoasterea practica - prefer ca dupa o piesa sa devin atent sau sensibil la modul in care ridic ceasca de ceai, cum merg sau cum percep, decat sa teoretizez pe marginea vreunui subiect sau, mai rau, sa primesc vreun mesaj.

Florin  

Vroiam sa duc lucrurile mai departe decat in heaven, sa le fac mai vizibile. Credeam ca pot sa fac asta punand in antiteza acest limbaj al afectivitatii corporale cu cel al logicii normalului, sa contrariez. Se pare ca am cazut in aceasi capcana ca in heaven – a devenit altceva important. Contrarierea avea tendinta sa traga lucrurile inspre exterior, iar orice lucru facut pentru exterior devine formal. Foloseam tot ce am descoperit doar ca instrument pentru a construi in moduri general acceptate in aceasta perioada - pentru a lucra la un efect de contrariere. E in general acceptata ideea de a fi focalizat pe efect, pe ce produce ceea ce faci, nu pe a investiga ceva cu adevarat important in plan personal. 

Acum vreau sa ma focalizez pe sensibilitatea fata de afectivitatea situatiilor corporale si s-o duc la extrem pana la schimbarea perceptiei, a starilor de constiinta, a raportului cu lumea. Ma reintorc astfel si la placerea de a propune lucruri care pot fi explorate si sunt relevante si in afara spatiului de lucru. Mi-am dorit sa fac spectacol, dar procesul de lucru a dus destul de firesc la un fel de antispectacol, la un refuz de a alege, de a structura, de a formaliza, de a clarifica - la un refuz al mecanismelor spectacolului. Antispectacol, antireprezentare, antiformal, antiimagine, antidramaturgie - totul pentru experienta noastra subiectiva – superautisti.

Florin  

Imi place ca propunerea la care lucram practic ne obliga sa functionam pe baza sensibilitatii corporale pentru ca abordand-o direct, prin prisma deciziilor rationale, controlate si voluntare, pur si simplu nu functioneaza. E si normal de altfel - pentru ca sa te poti juca cu modul de functionare “normal”, sa contrariezi, trebuie sa iesi in afara lui, sa ai la baza un alt limbaj, un alt “sistem de operare”. Partea buna e ca instalarea acestei sensibilitati pare sa depinda in totalitate de noi - e suficient sa intentionam cu adevarat ca aceste informatii sa fie cele mai importante. Apare o relaxare si o acceptare a situatiei corporale prezente, o renuntare la controlul si evaluarea continua a comportamentelor, deciziile luandu-se de la sine ca urmare a acestei sensibilizari.

Florin  

Categoric trebuie plecat de la premiza ca performam, pentru ca asta facem. Putem performa ca nu ne intereseaza publicul dar nu putem face sa nu ne intereseze. Performand lucrurile devin reale, obiective, exista - nu raman doar in propria-ti minte. De fapt asta e unul din specificurile artei - obiectivizarea, materializarea, depasirea planului psihologic. (plecaseram putin cu proiectul in sfere astrale). Gata cu mambo jambo psihologico-subtil.

Florin  

Scopul sensibilizarii la afectivitatea ce vine din corp nu e de a face miscarea mai expresiva, bogata sau organica ci de a ne schimba starea de constiinta, perceptia, raportul cu lumea. Miscarea pierde importanta formala, estetica si devine foarte functionala, ne modifica modul in care experimentam corpul si lumea.
Dans experiential - experienta performerului primordiala - simtita prin empatie de public. Astfel ce se comunica e in primul rand o experienta, nu un continut informational - spectacolul iese din zona reprezentarii.

Florin  

Sensibilitatea la afectivitatea corporala functioneaza doar daca frame-ul ramane deschis, liber, cand nu e fortata sa produca ceva. E o limita destul de fina, astfel de exemplu functioneaza cand intentia e de a explora starile modificate de constiinta dar nu mai functioneaza cand e vorba de a produce stari modificate de constiinta. Functioneaza cand exploram emotiile dar nu mai functioneaza cand intentia e de a ne produce emotii. Practic nu prea e compatibila cu intentia de a atinge un scop.

Florin  

La fel ca si in viata apare adesea problema ca am vrea ca lucrurile sa stea altfel, prezentul sa fie altul, secretul e ca daca ne sensibilizam si ne facem disponibili la situatia (corporala) in care suntem orice am face devine foarte bogat in primul rand pentru noi si de aici mai departe pentru public.
 

Am gasit niste materiale interesante in propunerea asta, atitudinea ce se reflecta in privire de exemplu, si am inceput sa lucrez voluntar cu ele. Problema e ca in momentul in care vrem ceva specific sa se intample devenim impermeabili la o logica bazata pe afectivitatea ce vine din situatiile corporale, se renunta la intuitie in favoarea ratiunii si controlului. Toata istoria lucrului - intentie, materiale, experiente, feedback-uri - e in noi, nu as vrea sa lucram direct cu aceste lucruri ci sa le lasam sa actioneze de undeva din umbra. Nu trebuie sa facem nimic si in acelasi timp tot ce facem e ok. Singura intentie e sa primesc ceva la nivel afectiv din situatia corporala in care ma gasesc, asta e singurul lucru specific propunerii asteia. Lucrul cu prezenta, cu obiecte, mecanisme, actiuni, concret, abstract, relanti, gand, reprezentare… totul e ok. Spatiul si momentul prezent e cel mai important - el alege, toate mecanismele si intentiile pica in fata momentului prezent. E clar ca intr-o compozitie in timp real nu vom ajunge niciodata sa controlam lucrurile, solutia e sa ne lasam pe seama intuitiei ce apare in momentul in care devenim disponibili pentru afectivitatea ce vine din corp.

Florin  

In ultimul proiect, Heaven, am ajuns sa identific si utilizez un limbaj bazat pe sensibilitatea fata de simtul kinestezic si proprioceptiv, limbaj pe care se constitue dansul, in mod similar cum artele vizuale se constitue pe sensibilitatea pentru un limbaj al imaginilor. In mod paradoxal exista in randul publicului, probabil vina e a teatrului, asteptarea si obisnuinta de a interpreta, de a cauta continutul intr-un alt limbaj decat in cel care se prezinta. Ceea ce e total ilogic - pentru transmiterea unor mesaje sau exprimarea unor idei sau teme limbajul corporal e destul de inadecvat, scrisul de exemplu ar fi un mediu mai potrivit.

Intentionez sa interactionez direct cu aceasta nevoie de interpretare. Ma intereseaza acea stare in care practic esti suspendat, pentru ca sensul e suspendat, interpretarea, evaluarea, scopul, totul e suspendat. Sa fi putin alaturi, contrariere, intrigare, ruperea logicii, mai multe logici, sa deturnezi, sa iesi din schema, sa destabilizezi. Vreau ca ce facem sa fie consistent, dar nu in logica obisnuita, sa existe un contrast - pe de o parte sa nu poti sa urmaresti, apuci nimic, iar pe de alta parte o bogatie inexplicabila. Desi pare socant, e dovedit stiintific ca 95 % din comportamente sunt automatisme, scheme de comportament si de miscare cunoscute la care apelam. La fel si cu perceptiile, pentru majoritatea lucrurilor din jurul nostru avem deja o denumire putem categorisi tot ce vedem, si o si facem. Ma intereseaza acel efect de reimprospatare a perceptiei ce se obtine la contactul cu o noua experienta, acea “trezire” ce apare si la performer si la privitor, cand se iese din schemele de comportament si perceptie.

Florin  

 

In orice moment exista doua atitudini posibile, sa vrem sa umplem, sa facem, sau sa resimtim ce deja exista, sa resimtim situatia prezenta. In momentul in care devi sensibil la situatia corporala apare senzatia de bogatie a ceea ce faci si dispare urgenta de a face ceva interesant, reflectata in corp ca o incordare.

Florin  

Cand ma indepartez de conexiunea cu afectivitatea ce vine din corp, apar probleme in proiect, se creeaza o mare ceata in jurul meu, confuzie, nu mai stiu ce e important, nu mai am incredere in ce propun si astfel nu mai au nici ceilalti - ma pierd in hatisurile propriei minti, ne pierdem cu totii in discutii contradictorii. Se pare ca acest limbaj al afectivitatii ce vine din corp se constitue intr-un fel de ax de care nu ni se permite sa ne indepartam. Am propus un antrenament extins al acestei sensibilitati - din momentul in care ne vom intalni toti trei vom intentiona ca, pe langa ce facem in mod normal, principala sursa de informatii sa fie afectivitatea ce e degajata de fiecare situatie corporala in care ne aflam.

Florin  

Devenind sensibili la afectivitatea ce vine din corp, totul devine abstract, dans, dispare logica actiunilor normale. Exemplu: in momentul in care vrei sa pui muzica devine mai importanta forma si miscarile corpului care se deplaseaza si se apleaca spre mixer si laptop, culori, butoane, relatia ta corporala cu boxa, consistenta materialelor, totul e important. Lucrurile nu functioneaza intr-o logica obisnuita in care vreau sa pun muzica si ma duc direct si pun muzica, devin importante cu totul alte lucruri. Sa lasam lucrurile sa functioneze conform limbajului bazat pe sensibilitatea corporala - am intentia de a pune muzica dar nu trec direct la satisfacerea ei ci “ma intorc” la locul si forma in care sunt si de acolo ma las purtat de lucruri. Varianta civila de a face lucrurile e posibila dar sansele sa apara sunt mult mai mici.

Florin  

E foarte important unde iti e atentia, in ce limbaj functionezi. Poti sa te orientezi dupa cel mai superficial limbaj, cel rational - verbal si sa te plasezi intr-un strat mental, psihologic, dramatic, teatral. Poti sa mergi mai in profunzime si sa te bazezi pe un limbaj al imaginii fundamentat pe sensibilitatea pentru simtul vizual sau poti sa mergi la baza realitatii si sa te orientezi dupa un limbaj corporal fundamentat pe sensibilitatea fata de simtul kinestezic. Ce e interesant e ca cu cat mergi mai adanc cu atat te poti juca cu limbajele de la suprafata, obtii un fel de detasare. Ce se mai poate face e sa functionezi intre limbaje sau sa le faci sa se ciocneasca. E greu sa te lasi purtat de altceva decat inteligenta ta, dar pana la urma la asta trebuie lucrat la un fel de credinta.

Florin  

La supafata constiintei functioneaza acest limbaj conceptual-rational pe care-l folosim in viata de zi cu zi. E cel mai superficial dar suficient pentru stiinta, tehnologie, discutii, analize, teoretizari, filozofie, capitalism, consumerism.
Mai in profunzime e limbajul bazat pe imagine si simbol. E incomparabil mai bogat, dar in acelasi timp mai putin practic, sau e practic dar nu in sensul in care e interesata lumea contemporana - e apanajul religiei, visurilor, viziunilor, experientelor psihedelice, miturilor si a unei parti a artei. Sfera se largeste de la aspectele cognitive spre afectiv, imaginativ, irational, inconstient, arhetipuri.
Fundamentul constiintei e un limbaj direct al experientei si realitatii bazat pe sensibilitatea fata de propriul corp. Acesta le include pe celelalte dar se manifesta ca o experienta a intregii fiinte, nu doar una mentala cum e cazul celorlalte doua. Marea problema e ca suntem educati, aproape obligati, sa functionam in cel conceptual-rational si ce primim pe celelalte canale sa aducem aici, totul e cu susul in jos.

Florin  

Imi e aproape imposibil sa iau decizii, dar in procesul de lucru acestea sunt obligatorii. Am inceput sa-mi accept aceasta imposibilitate, chiar sa incerc sa o valorific. O vad ca fiind strans legata de dorinta mea de a nu controla lucrurile, pentru a face loc necunoscutului sa intervina. Cred ca am gasit o modalitate practica de a scapa de decizie - sa creez contexte in care lucrurile sa se decida singure.

Florin  

Aproape tot timpul cand lucrez ma gandesc la cum sa formulez ceea ce fac, sunt intr-o continua analiza a ceea ce se intampla. Pe de alta parte sunt deplin constient de modul in care aceasta activitate e principalul anihilator a ceea ce urmarim noi. Permanenta actiune de descifrare a enigmei acestei sensibilizari la limbajul corporal ia din timpul si energia de a o experimenta. Spunand astea practic recunosc ca modul in care scriu pe blog e mai degraba daunator.

Florin  

Pentru afectivitatea ce vine din situatiile corporale nu trebuie sa faci nimic, pentru ca nu o produci, ci doar te acordezi la ea. Corpul emite afectiv continuu dar in majoritatea timpului nu suntem sensibili la asta.

Florin  

Interesanta disocierea intre privire, expresia fetei pe de o parte si restul corpului pe de alta parte. Probabil ca majoritatea informatiilor ce ne vin de la o persoana ne vin din ochi si zona fetei. Aici se reflecta atitudinea si calitatea prezentei. Principalul material care ma intereseaza in piesa asta nu e ceea ce facem ci atitudinea fata de ce facem, prezenta.
Inteleg deplin problema Iulianei, in momentul in care eu si Maria am lucrat in special la nivel de actiuni si miscari am facut aproape imposibil lucrul la nivel de prezenta, e la fel ca problema cu vorbitul in Heaven. Daca ceilalti nu lucreaza si ei la nivel de prezenta simti ca pur si simplu contextul nu iti permite ca tu sa o faci, si daca o faci te simti deplasat, nebun.

Florin