A trecut ceva timp de cand am inceput sa repetam la ”Ce vezi nu e ce crezi” (de la jumatatea lui octombrie), astfel incat mi se pare ca sunt atatea lucruri de zis despre el, incat nici nu stiu cu ce sa incep. Nu e ca si cand as lua-o de la zero (blog-ul se naste odata cu proiectul). E istoria pe care o are proiectul si care, pentru mine, a inceput acum patru ani, odata cu “Process in Progress”. Proiectele care au urmat, ”Putin mai reali decat e necesar” si ”Heaven”, au functionat in aceleasi coordonate, dezvoltandu-se unul din altul, intr-o permanenta chestionare a raporturilor dintre planul corporal (fizic), mental (psihic), si cel afectiv. Si mi se pare dragut ca functionand in ani, lucrurile s-au modificat foarte mult, uneori dezvoltand informatia gasita anterior, alteori negand-o radical dar construind in functie de aceasta. Si s-a ajuns intr-un punct de acceptare, in care lucrurile nu mai sunt judecate, catalogate, ci asumate ca atare; asa cum sunt ele; ce le da valoare si le creeaza sens este raportul nostru cu ele.

Iuliana