De obicei in fata publicului exista o presiune pentru a te plasa intr-o zona de siguranta, exista o pornire pentru a apela la lucrurile apropiate, la indemana pentru a nu risca. E clar ca daca am ales sa lucram cu compozitia in timp real in primul rand cu aceste lucruri trebuie sa luptam. Sa renuntam la aceasta stare de urgenta, la o nevoie continua de a produce si sa ne sensibilizam la ce deja producem. Sa ne dam timpul ca lucrurile sa se calmeze in noi, sa ne informeze, sa insemne ceva pentru noi – sa inlocuim incordarea de a face cu calmul de a asculta. Ma refer la calm nu in sensul de miscari lente si timing adormitor ci la o stare relaxata.

Florin