Ma intereseaza tot mai mult un fel de comunicare directa a lucrurilor, evitand faza de interpretare, de cautare a sensului. Imi dau seama de asta gandindu-ma la ce s-a intamplat cu piesa 1-1. La inceput exista un fel de mit in spatele ei, vorbeam despre relatia cu propria minte pe baza asocierii cap-minge, vroiam ca piesa sa functioneze la nivel simbolic. La fel in piesele de grup prin modul in care foloseam paralela viata-dans, transpuneam lucruri dintr-o parte in alta traducand, interpretand. Ma inteeseaza anularea distantei dintre cele doua. Se pare ca tind spre o unitate la nivel de comportament, de actiune si miscare. Ma intereseaza cunoasterea practica - prefer ca dupa o piesa sa devin atent sau sensibil la modul in care ridic ceasca de ceai, cum merg sau cum percep, decat sa teoretizez pe marginea vreunui subiect sau, mai rau, sa primesc vreun mesaj.

Florin